Gânduri nedesluşite aruncate în neantul ce se naşte din regăsirea sufletului.
Să îţi pierzi sufletul nu este un proces conştient la fel cum nu este nici regăsirea. Pierderea sau regăsirea de sine se văd prin transformări şi efecte. Poţi alege conştient doar după, dacă vrei să rămâi sub o formă sau alta, dar alegerea este supusă în permanentă schimbării involuntare. Depinde în care ipostază te simţi mai bine TU cu TINE. Sunt singurele tale momente de singurătate reală: pierderea şi regăsirea.
Poţi să te pierzi şi să te regăseşti de mai multe ori de-a lungul unei vieţi, dar nu vei avea niciodată certitudinea că vei fi tot tu. Va trebui să te confrunţi. Va trebui să te întrebi. Va trebui să te asiguri că eşti tot TU, tot tu acela care se cunoaşte cel mai bine.
Singura realitate este că, dacă TU îţi dai seama de tine după ce s-a produs momentul, cei din jurul tău nu vor sesiza nimic. Pentru ei eşti TU, acelaşi om cu aceleaşi probleme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu